1. Fiule, fii atent la înţelepciunea mea şi la înţelegerea mea pleacă-ţi urechea,

2. ca să păzeşti chibzuinţa şi buzele tale să observe cunoaşterea!

3. Căci buzele femeii străine picură miere şi cerul gurii sale este mai alunecos decât untdelemnul,

4. dar la urmă este mai amară decât pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

5. Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei duc la locuinţa morţilor.

6. Nu netezeşte calea vieţii, căile ei se clatină şi ea nu ştie.

7. Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele!

8. Îndepărtează de ea calea ta şi nu te apropia de intrarea casei ei,

9. ca să nu dai altora vigoarea ta şi anii tăi, celui crud;

10. să nu se sature veneticul cu averea ta şi agoniseala ta să nu ajungă în casa străinului;

11. ca să nu gemi la urmă, când se vor sfârşi trupul tău şi carnea ta,

12. şi să nu spui: „Cum de-am urât disciplina şi inima mea a dispreţuit reproşul?

13. Cum de n-am ascultat glasul învăţătorilor mei şi nu mi-am plecat urechea la cei care mă învăţau?

14. De puţin eram [să ajung] în toate relele, în mijlocul adunării şi al comunităţii!”.

15. Bea apă din cisterna ta şi din izvoarele fântânii tale!

16. Să se reverse izvoarele tale afară ca pâraiele de apă în pieţe!

17. Să le ai numai pentru tine, nu şi pentru străinii care sunt la tine!

18. Izvorul tău să fie binecuvântat: bucură-te de soţia tinereţii tale!

19. Cerboaică iubită şi gazelă graţioasă! Sânii ei să te îmbete în tot timpul şi de iubirea ei să fii atras încontinuu!

20. De ce să fii atras, fiule, de o venetică sau să te apropii de pieptul unei străine?

21. Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului şi el observă toţi paşii lui.

22. Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale, este prins cu funiile păcatului său.

23. El va muri din lipsă de disciplină, va rătăci de mărimea nebuniei sale.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina