1. Ne-am întors şi am urcat pe drumul care duce la Basán. Og, regele din Basán, ne-a ieşit înainte la luptă, el şi tot poporul lui, la Edréi.

2. Domnul mi-a zis: «Nu te teme de el, căci îl dau în mâna ta pe el şi tot poporul lui şi ţara lui; să faci cu el aşa cum ai făcut cu Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heşbón!».

3. Domnul Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Basánului, şi tot poporul lui; l-am bătut şi n-a rămas din el niciun supravieţuitor.

4. În acel timp i-am luat toate cetăţile. Nu a fost nicio cetate pe care să nu o fi luat de la ei: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argób, care era regatul lui Og din Basán.

5. Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, în afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe.

6. Le-am distrus aşa cum făcusem cu Sihón, regele din Heșbon: am distrus toate cetăţile, bărbaţii, femeile şi copiii.

7. Iar toate animalele şi captura din cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi.

8. Astfel am luat în acel timp ţara de dincoace de Iordán de la cei doi regi ai amoréilor, de la râul Arnón până la muntele Hermón

9. (Sidoniénii numesc Hermónul Sirion, iar amoréii îl numesc Senír),

10. toate cetăţile din podiş, tot Galaádul şi tot Basánul până la Salcá şi Edréi, cetăţi ale regatului lui Og din Basán.

11. (Numai Og, regele din Basán, mai rămăsese din neamul refaímilor. Patul lui, un pat de fier, nu este oare la Rabá, [cetatea] fiilor lui Amón? Lungimea lui este de nouă cóţi şi lăţimea de patru cóţi, după cotul unui om).

12. În acel timp am luat în stăpânire ţara aceasta. De la Aroér, care este lângă râul Arnón şi jumătatea muntelui Galaád, şi cetăţile lui le-am dat [tribului] lui Rubén şi lui Gad.

13. Restul Galaádului şi tot Basánul – regatul lui Og – le-am dat jumătăţii tribului lui Manáse. Tot ţinutul Argób şi tot Basánul acela sunt numite Ţinutul Refaímilor.

14. Iaír, fiul lui Manáse, a luat tot ţinutul Argób până la hotarul cu Gheşúr şi cu Maáca şi a pus numele lui Basánului, adică «Satele lui Iaír», până în ziua de azi.

15. Lui Machír i-am dat Galaádul.

16. Lui Rubén şi lui Gad le-am dat, din Galaád până la râul Arnón, mijlocul văii şi hotarul [ei] până la râul Iabóc, care este hotarul fiilor lui Amón.

17. Arabáh şi Iordánul şi hotarul de la Chinéret şi Marea Arabáh – Marea Sărată – la poalele [muntelui] Pisgá, spre răsărit.

18. În acel timp v-am poruncit: «Domnul Dumnezeul vostru vă dă ţara aceasta ca s-o luaţi în stăpânire. Treceţi înarmaţi înaintea fraţilor voştri, fiii lui Israél, toţi bărbaţii puternici!

19. Numai femeile voastre, copiii voştri şi turmele voastre – ştiu că aveţi multe turme – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat

20. până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri ca şi vouă şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru dincolo de Iordán. Atunci să vă întoarceţi fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o».

21. În acel timp i-am poruncit lui Iósue: «Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi regi: aşa va face Domnul tuturor regatelor împotriva cărora vei merge.

22. Nu te teme de ei; căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta el însuşi pentru voi!».

23. În acel timp, m-am rugat Domnului:

24. «Doamne, stăpânul meu, tu ai început să arăţi slujitorului tău măreţia ta şi mâna ta cea puternică. Căci care este dumnezeul acela în cer şi pe pământ care să fi făcut lucrări ca ale tale şi cu o putere ca a ta?

25. Lasă-mă, te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordán, munţii aceia frumoşi şi Libánul!».

26. Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: «Ajunge! Nu mai adăuga nimic la aceasta!

27. Urcă pe vârful [muntelui] Pisgá, uită-te spre vest, spre nord, spre sud şi spre răsărit şi priveşte cu ochii, căci nu vei trece Iordánul!

28. Dă-i porunci lui Iósue, încurajează-l şi întăreşte-l, căci el va merge înaintea acestui popor şi-l va face să stăpânească ţara pe care o vezi!».

29. Atunci am rămas în vale, în dreptul [cetăţii] Bet-Peór.





“A prática das bem-aventuranças não requer atos de heroísmo, mas a aceitação simples e humilde das várias provações pelas quais a pessoa passa.” São Padre Pio de Pietrelcina