Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 3

Biblia Romano-Catolică

1 Pentru toate există o vremeşi un timp, pentru toate cele plăcute sub ceruri.

2 Este un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat;

3 un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi;

4 un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde; un timp pentru a geme şi un timp pentru a dansa;

5 un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se îndepărta de îmbrăţişare;

6 un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde, un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7 un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi.

8 un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru luptă şi un timp pentru pace.

9 Ce folos are cel care lucrează din tot ceea ce trudeşte el?

10 Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor ca să se ocupe cu ea.

11 Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veşnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început şi până la sfârşit.

12 Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure şi să facă binele în viaţa lor.

13 Şi omul care mănâncă şi bea şi vede ceea ce este bun în toată truda lui, şi aceasta este darul lui Dumnezeu.

14 Am cunoscut că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru totdeauna: nu este nimic de adăugat la el şi nimic de scos din el. Dumnezeu a făcut pentru ca să se teamă de el.

15 Ceea ce s-a făcut s-a făcut deja şi ceea ce a fost a fost deja. Dumnezeu caută ceea ce s-a urmărit.

16 Am mai văzut sub soare că în locul judecăţii era nelegiuirea şi în locul dreptăţii era vinovăţia.

17 Mi-am zis în inimă: „Dumnezeu îi va judeca pe cel drept şi pe cel vinovat, căci este un timp pentru ceea ce este plăcut şi pentru tot ceea ce este făcut acolo”.

18 Am zis în inimă: „Din cauza fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să-i încerce şi să vadă că nu sunt decât animale”.

19 Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă; cum moare unul, aşa moare şi celălat: este aceeaşi suflare pentru toţi şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale, căci totul este deşertăciune.

20 Toate merg spre un singur loc: toate sunt din ţărână, toate se întorc în ţărână.

21 Cine cunoaşte suflarea fiilor oamenilor? Oare urcă spre înălţimi? Sau suflarea animalelor, oare coboară ea spre adâncul pământului?

22 Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se bucure de ceea ce face: aceasta este partea lui. Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?




Versículos relacionados com Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 3:

Ecclesiastes 3 este un capitol care se ocupă de dualitatea vieții și a timpului, arătând că există un moment potrivit pentru tot ce este sub cer, cum ar fi născut, muribund, plantare, iubire, ură, plângând, râzând, printre altele. Unele dintre subiectele abordate sunt tranziția vieții, inevitabilitatea morții și importanța de a profita de fiecare moment.

Psalmul 90:12: „Învață -ne să ne spunem zilele noastre că inima noastră ajunge la înțelepciune”. Psalmistul îi cere lui Dumnezeu să -l învețe cum să -și spună zilele sale, astfel încât să poată trăi înțelept și conștient, recunoscând brevetul vieții.

Iacov 4:14: "Nici măcar nu știi ce se va întâmpla cu tine mâine! Care este viața ta? Ești ca ceața care apare pentru puțin timp și apoi se disipează." Apostolul James evidențiază, de asemenea, brevetul vieții și incertitudinea ei, amintind că viața umană este ca o ceață care dispare rapid.

Evrei 9:27: „Și la fel cum oamenii li se ordonă să moară o dată, după aceasta, judecată”. Autorul Evreilor subliniază că moartea este inevitabilă și că toată lumea va trebui să dea seama de Dumnezeu în judecata de apoi.

Psalmul 39:4: „Fă -mă să știu, Doamne, sfârșitul meu și care este măsura zilelor mele, astfel încât să știu cât de mult sunt fragil”. Psalmistul plânge lui Dumnezeu să -i arate brevetul vieții și fragilitatea lui, recunoscând că existența Lui este finită și trebuie să se bucure de fiecare moment.

Matei 6:34: "Prin urmare, nu vă faceți griji pentru mâine, căci mâine vă va aduce propriile preocupări. Propriul dvs. rău este suficient în fiecare zi." Isus învață că ar trebui să trăim într -o zi la un moment dat, fără să ne îngrijorăm excesiv de viitor, dar profitând de prezent.





Chapters: