1 Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care era mare asupra oamenilor.
2 Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie, avere şi glorie şi nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său îşi dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deşertăciune şi o mare slăbiciune.
3 Dacă unui om i se nasc o sută [de fii] şi dacă trăieşte mulţi ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri şi nici nu are un mormânt, am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.
4 Căci acesta vine în deşertăciune şi se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric.
5 El nu a văzut nici soarele şi nu l-a cunoscut, şi totuşi odihna lui este mai mare decât a acestuia.
6 Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani şi nu ar vedea binele, oare nu merge în acelaşi loc cu toţi?
7 Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi sufletul lui nu se satură.
8 Ce avantaj are înţeleptul faţă de nesimţit? Şi ce-i [foloseşte] celui umil să ştie că merge înaintea celor vii?
9 Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.
10 Ceea ce este deja i s-a pus numele şi este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el.
11 Căci sunt lucruri multe care măresc deşertăciunea: ce avantaj are omul?
12 Cine ştie ce este bine pentru om în viaţă; în timpul zilelor vieţii lui deşarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?
Versículos relacionados com Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 6:
Capitolul 6 din Eclesiastele reflectă problema vieții și a morții, precum și a nemulțumirii umane și a vanității lucrurilor pământești. Autorul subliniază că chiar și cei care au tot ceea ce își doresc pot să nu găsească adevărata bucurie în viață și că moartea este inevitabilă pentru toți. Pentru a completa această temă, urmează cinci versete conexe:
Job 14:5: „Dar dacă zilele sale sunt marcate, dacă numărul său de luni este alături de tine și i -ai stabilit limite pe care nu le poate depăși”. Acest verset vorbește despre limitarea vieții unei persoane, care este stabilită de Dumnezeu. Acest lucru este de acord cu gândul autorului Ecclesiastes cu privire la inevitabilitatea morții.
Psalmul 90:12: „Învață -ne să ne spunem zilele noastre, că putem avea o inimă înțeleaptă”. Acest verset subliniază importanța evaluării timpului pe care îl avem în viață și folosirea lui cu înțelepciune, căci nu știm cât timp rămâne.
Proverbe 23:4-5: "Nu te străduiești să te îmbogățești; nu mai acorda atenție. Când ochii tăi se vor repara asupra lui, va dispărea, pentru că cu siguranță va aripi ca vulturul și va zbura spre ceruri." Acest verset indică nemulțumirea pe care o poate aduce căutarea neîncetată a bogăției, deoarece este trecătoare și nu aduce fericire de durată.
1 Timotei 6:7: „Căci nu am adus nimic în această lume și nu putem lua nimic din ea; așa că trebuie să mâncăm și să ne îmbrăcăm, să fim mulțumiți”. Acest verset subliniază ideea că lucrurile pământești sunt trecătoare și nu ar trebui să fie obiectul căutării noastre constante, deoarece niciunul dintre ei nu poate trece dincolo de această viață.
1 Ioan 2:17: „Lumea și lăcomia lui trec, dar cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna”. Acest verset consolidează ideea că ceea ce este cel mai important în viață este să cauți voința lui Dumnezeu și să trăiești după ea, deoarece acesta este singurul lucru care durează dincolo de această viață pământească.
Chapters: