1 M-am întors ca să văd toate oprimările care sunt făcute sub soare. Şi iată, lacrimile celor oprimaţi şi nu era nimeni care să-i mângâie! De partea celor care oprimau era puterea şi nu era nimeni care să-i mângâie.
2 I-am lăudat pe cei morţi, care muriseră deja, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă.
3 Dar mai bine decât amândoi era cel care nu era încă, cel care nu a văzut lucrarea cea rea care s-a făcut sub soare.
4 Am văzut toată truda şi tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului faţă de aproapele lui. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.
5 Cel nesimţit îşi încrucişează mâinile şi-şi mănâncă propria carne.
6 Mai bine o palmă plină în odihnă, decât amândoi pumnii plini cu chin şi goană după vânt.
7 M-am întors şi am văzut o deşertăciune sub soare:
8 există unul singur şi nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate şi nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogăţii: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Şi aceasta este deşertăciune şi îndeletnicire rea.
9 Mai bine doi decât unul, căci au răsplată bună din truda lor.
10 Căci de cad, unul îl ridică pe tovarăşul său. Dar vai de cel care este singur, care cade şi nu este un al doilea ca să-l ridice!
11 Tot aşa, dacă se culcă doi, se încălzesc [unul pe altul]. Dar pe cel singur cine-l va încălzi?
12 Dacă este atacat unul, în doi pot să stea în faţa lui şi funia [împletită] în trei nu se rupe repede.
13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un rege bătrân şi nesimţit, care nu ştie să se mai lase învăţat.
14 Căci din temniţă a ieşit ca să domnească, chiar dacă s-a născut necăjit în regatul lui.
15 I-am văzut pe toţi cei vii care umblă sub soare împreună cu al doilea copil care [urma] să stea în locul lui.
16 Fără sfârşit era poporul pentru toţi cei înaintea cărora era el. Dar cei care vin după nu se bucură de el. Căci chiar şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.
17 Păzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi apropie-te ca să asculţi mai degrabă decât să dai celor nesimţiţi jertfa, căci ei nu ştiu că fac rău!
Versículos relacionados com Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 4:
Ecclesiastes 4 se ocupă de opresiunea și singurătatea cu care se confruntă ființele umane, precum și importanța prieteniei și a unirii. Autorul afirmă că este mai bine să ai companie decât să trăiești izolat și că două persoane care lucrează împreună pot avea un rezultat mai bun decât să lucrezi singuri. Pentru a completa această temă, urmează cinci versete conexe:
Proverbe 17:17: "Prietenul iubește în orice moment; este un frate în adversitate." Acest verset subliniază importanța prieteniei și a companiei, care sunt fundamentale pentru a se confrunta cu momente dificile și de a depăși singurătatea.
Proverbe 27:17: „La fel ca fierul de fier ascuțit, omul său ascuțit perechea lui”. Acest verset evidențiază importanța de a avea prieteni care pot contribui la creșterea noastră personală și profesională prin schimbul de cunoștințe și experiențe.
Galateni 6:2: „Luați baloturile grele unul de celălalt și respectați astfel legea lui Hristos”. Acest verset subliniază importanța de a -i ajuta pe ceilalți în dificultățile lor, sprijinindu -se reciproc în vremuri dificile.
Proverbe 18:24: „Există prieteni care duc la ruină și sunt prieteni mai aproape decât un frate”. Acest verset evidențiază importanța alegerii prietenilor noștri, căutăm oameni care ne susțin și ne ajută să creștem.
1 Corinteni 12:12-27: „Căci la fel cum corpul este o unitate, deși are mulți membri și toți membrii, chiar dacă sunt mulți, formează un singur corp, precum și în raport cu Hristos”. Acest verset compară unirea unui grup de oameni cu unirea unui organism, menționând că fiecare membru are o funcție importantă și că împreună poate realiza fapte mari.
Chapters: