Cartea Lamentaţiunilor (Plângeri), 1

1. alef Cum de locuiește singură cetatea cu un popor numeros! A ajuns ca o văduvă cea care avea multe neamuri! Ea, care era prinţesa provinciilor, [acum] este supusă tributului!

Versos relacionados con Cartea Lamentaţiunilor (Plângeri), 1:

Lamentațiile 1 este primul capitol al cărții Lamentărilor, care prezintă o colecție de poezii care exprimă tristețe profundă și regret pentru distrugerea Ierusalimului și suferința poporului lui Iuda. Capitolul 1 prezintă Ierusalim personificat ca o femeie singură și abandonată, care suferă pedeapsa divină pentru păcatele ei. Urmează cinci versete legate de subiectele abordate în Lamentații 1:

Isaia 64:10: „Orașele tale sfinte au devenit pustii; Sionul a devenit deșert, Ierusalim în Sillow”. Acest verset descrie distrugerea orașelor sacre și dezolarea Ierusalimului, care este o temă centrală a Lamentărilor 1.

Psalmul 137:1: „Lângă râurile Babilonului, ne așezăm acolo și plângem, când ne amintim de Sion”. Acest verset arată durerea și tristețea exililor din Babilon, care își aduc aminte de patrie și plâng pentru pierderea Ierusalimului.

Isaia 51:19: „Aceste două lucruri au venit la tine, pe cine va fi compătimit? Acest verset arată tristețea lui Dumnezeu pentru suferința Ierusalimului și sentimentul impotenței în fața distrugerii.

Psalmul 22:1: "Doamne, Dumnezeule, de ce m -ai părăsit? De ce te îndurați din ajutorul meu și de cuvintele mele busty?" Acest verset exprimă sentimentul de abandon și singurătate pe care o experimentează Ierusalimul, personificată ca femeie singură în Lamentații 1.

Ieremia 9:1: "Ah! Mi -am dat o colibă ​​în deșert pentru a pelerina departe de oamenii mei! Pentru că sunt toți adulți, o grămadă de trădători." Acest verset exprimă dorința de izolare în fața corupției și a infidelității oamenilor, o temă prezentă în Lamentări 1.