Cartea a doua a Cronicilor, 13

10. Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu l-am părăsit. Preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Áaron, iar levíţii sunt în slujirea lor.

Aiheeseen liittyvät säkeet Cartea a doua a Cronicilor, 13:

2 Cronici 13 povestește războiul dintre Abias, regele lui Iuda și Ieroboam regele Israelului, care s -a revoltat împotriva lui Roban și a format un regat separat. În timpul bătăliei, Abias dă un discurs care seamănă cu oamenii lui Iuda din Legământul pe care Dumnezeu l -a făcut cu David și urmașii săi și cum acest legământ le -a oferit avantajul moral asupra Israelului.

Psalmul 78:9: „Fiii lui Efraim, înarmați și aducând arcuri, și -au întors spatele în ziua luptei”. Acest verset vorbește despre trădarea și dezertarea unui trib al Israelului în timpul unei bătălii, care ar fi putut fi similară cu trădarea lui Ieroboam de către unii dintre oamenii săi.

Psalmul 78:35: „Și și -au amintit că Dumnezeu era stânca Lui și cel mai înalt Dumnezeu Mântuitorul Său”. Acest verset amintește de importanța de a avea încredere în Dumnezeu și de a -și aminti promisiunile sale în perioadele dificile, cum ar fi bătălia dintre Iuda și Israel.

Psalmul 78:71: „De după oaie i -a dat pastor, și Iacob, poporul său, Israel, moștenirea lui”. Acest verset vorbește despre modul în care Dumnezeu l -a ales pe David, un simplu păstor de oi, pentru a fi regele lui Israel și a -l conduce pe poporul său, amintindu -și legământul făcut cu David pe care Abias îl menționează în discursul său.

Isaia 55:3: „Includeți urechile și veniți la mine; aud și sufletul vostru va trăi; căci voi face un pact perpetuu, oferindu -vă beneficiile ferme ale lui David”. Acest verset vorbește despre invitația lui Dumnezeu față de poporul Său, oferindu -le viață și un legământ perpetuu, care poate fi interpretat ca o referire la legământul lui Dumnezeu cu David pe care Abias îl menționează.

Psalmul 33:16: „Nu există niciun rege care să se salveze cu marea armată; nici măcar omul curajos nu scapă de multă putere”. Acest verset amintește că victoria într -o luptă depinde nu numai de dimensiunea sau puterea armatei, ci și de voința lui Dumnezeu și de dreptatea cauzei.