Löydetty 8740 Tulokset: Domnul este pastorul meu

  • A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”. (Cartea Genezei 18, 32)

  • Când Domnul a terminat de vorbit cu Abrahám a plecat, iar Abrahám s-a întors acasă. (Cartea Genezei 18, 33)

  • Căci noi vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare strigătul lor înaintea Domnului. Şi Domnul ne-a trimis ca să-l nimicim”. (Cartea Genezei 19, 13)

  • Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care urmau să le ia pe fetele lui, şi le-a zis: „Ridicați-vă, ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va nimici cetatea!”. Dar [aceasta] a fost ca o glumă în ochii ginerilor. (Cartea Genezei 19, 14)

  • Deoarece ezita, bărbaţii i-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice – Domnul având milă de el – i-au făcut să iasă şi i-au călăuzit în afara cetăţii. (Cartea Genezei 19, 16)

  • Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i aşa că e mică? Şi mi-aş putea salva viaţa!”. (Cartea Genezei 19, 20)

  • Domnul a făcut să plouă asupra Sodómei şi Gomórei sulf şi foc de la Domnul din ceruri. (Cartea Genezei 19, 24)

  • Cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte pe tot pământul. (Cartea Genezei 19, 31)

  • Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moáb; el este tatăl celor din Moáb până în ziua de azi. (Cartea Genezei 19, 37)

  • Şi cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammí; el este tatăl celor din Amón până în ziua de azi. (Cartea Genezei 19, 38)

  • Abrahám zicea despre Sára, soţia sa: „Este sora mea!”. Abimélec, regele din Gherár, a trimis şi a luat-o pe Sára. (Cartea Genezei 20, 2)

  • Dumnezeu a venit la Abimélec noaptea în vis şi i-a zis: „Iată, vei muri din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este soţia unui bărbat”. (Cartea Genezei 20, 3)


“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina