Löydetty 226 Tulokset: Tămâie sfântă
I-a înlăturat pe preoţii idolilor puşi de regii lui Iúda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iúda şi în împrejurimile Ierusalímului şi pe cei care aduceau tămâie lui Báal, soarelui, lunii, constelaţiilor şi întregii oştiri a cerurilor. (Cartea a doua a Regilor 23, 5)
I-a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iúda; a purificat înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Ghéba până la Béer-Şéba; a distrus locurile înalte de la porţi, cea care era la intrarea Porţii lui Iósue, căpetenia cetăţii, cea care era la stânga, cum intri în cetate. (Cartea a doua a Regilor 23, 8)
(49) Áaron şi fiii săi ardeau tămâia pe altarul arderilor de tot şi pe altarul tămâierii pentru toată slujirea din Sfânta Sfintelor şi pentru purificarea Israélului, conform cu tot ceea ce a poruncit Moise, slujitorul lui Dumnezeu. (Cartea întâi a Cronicilor 6, 34)
Unii dintre ei erau [responsabili] peste vase şi peste instrumentele sfinte, peste făina aleasă, peste vin, untdelemn, tămâie şi arome. (Cartea întâi a Cronicilor 9, 29)
Fiii lui Amrám: Áaron şi Moise. Áaron a fost pus deoparte să fie sfinţit ca preasfânt, el şi fiii lui pe vecie, ca să ardă tămâie înaintea Domnului, să-i slujească şi să binecuvânteze în numele lui pentru totdeauna. (Cartea întâi a Cronicilor 23, 13)
Iată, eu construiesc o casă pentru numele Domnului Dumnezeului meu ca să i-o consacru, să ard înaintea lui tămâie aromată, [să aşez] mereu [pâinea] punerii înainte, să aduc arderi de tot dimineaţa şi seara, [să celebrez zilele] de sabát, cele de lună nouă şi sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru. Aceasta este [o lege] veşnică în Israél. (Cartea a doua a Cronicilor 2, 3)
Căci cine are puterea să-i construiască o casă când cerurile şi cerurile cerurilor nu-l pot cuprinde? Şi cine sunt eu ca să-i construiesc o casă chiar şi numai ca să ard tămâie înaintea lui? (Cartea a doua a Cronicilor 2, 5)
vasele, cuţitele, cazanele, ceştile şi cenuşarele de aur fin; intrarea casei şi uşile ei interioare pentru Sfânta Sfintelor şi uşile casei, ale templului, erau din aur. (Cartea a doua a Cronicilor 4, 22)
Preoţii au dus arca alianţei Domnului la locul ei în Debír, în încăperea Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 7)
Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, aşezăm pâinile punerii înainte pe masa pură şi aprindem candelabrul de aur şi candelele lui în fiecare seară. Noi păzim ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul nostru; însă voi l-aţi părăsit. (Cartea a doua a Cronicilor 13, 11)
Apoi s-a sfătuit cu poporul şi a stabilit cântăreţi pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieşeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriţi-l pe Domnul, căci veşnică este îndurarea lui!”. (Cartea a doua a Cronicilor 20, 21)
Când Amasía s-a întors după ce i-a lovit pe cei din Edóm, i-a adus pe zeii fiilor lui Seír şi i-a aşezat ca zei ai săi: înaintea lor s-a închinat şi a ars tămâie pentru ei. (Cartea a doua a Cronicilor 25, 14)