Löydetty 226 Tulokset: Tămâie sfântă
Când a devenit puternic, inima i s-a îngâmfat până să se corupă. A fost infidel faţă de Domnul Dumnezeul său arzând tămâie pe altarul tămâierii. (Cartea a doua a Cronicilor 26, 16)
Au stat înaintea regelui Ozía şi i-au zis: „Nu este pentru tine, Ozía, să arzi tămâie înaintea Domnului, ci este pentru preoţi, fiii lui Áaron, care sunt consacraţi să ardă tămâie. Ieşi din sanctuar pentru că ai greşit! Tu nu ai onoarea aceasta de la Domnul Dumnezeu”. (Cartea a doua a Cronicilor 26, 18)
A ars tămâie în Valea fiilor lui Hinnóm şi i-a trecut pe fiii săi prin foc, după [obiceiurile] abominábile ale popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 3)
A adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe coline şi sub orice copac verde. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 4)
În fiecare dintre cetăţile lui Iúda a făcut înălţimi ca să ardă tămâie altor zei, mâniindu-l pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi. (Cartea a doua a Cronicilor 28, 25)
Au închis uşile vestibulului, au stins candelele şi nu au ars tămâie, nu au adus arderi de tot în sanctuar pentru Dumnezeul lui Israél. (Cartea a doua a Cronicilor 29, 7)
Acum, fiilor, nu staţi nepăsători! Căci pe voi v-a ales Domnul să staţi înaintea lui şi să-i slujiţi, să fiţi cei care îl slujesc şi ard tămâie”. (Cartea a doua a Cronicilor 29, 11)
Preoţii şi levíţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la locuinţa sa cea sfântă, până la cer. (Cartea a doua a Cronicilor 30, 27)
Oare nu el, Ezechía, a îndepărtat înălţimile şi altarele [Domnului], zicându-le lui Iúda şi Ierusalímului: ‹Numai în faţa unui singur altar să vă prosternați şi numai pe el să ardeţi tămâie!›? (Cartea a doua a Cronicilor 32, 12)
Pentru că m-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-mă prin toate lucrărilor mâinilor lor. Mânia mea se va revărsa împotriva locului acestuia şi nu se va stinge’› ». (Cartea a doua a Cronicilor 34, 25)
Le-a zis levíţilor care instruiau tot Israélul şi care erau consacraţi Domnului: „Puneţi arca sfântă în casa pe care a construit-o Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, ca să nu mai fie o povară pentru umerii voştri! Acum, slujiţi-i Domnului Dumnezeului vostru şi poporului său, Israél! (Cartea a doua a Cronicilor 35, 3)
Căci au luat [soţii] dintre fiicele lor pentru ei şi pentru fiii lor şi au amestecat descendenţa sfântă cu popoarele ţărilor; căpeteniile şi guvernatorii au fost cei dintâi în această infidelitate”. (Cartea lui Ésdra 9, 2)