Löydetty 246 Tulokset: bucurie
Au făcut dedicarea templului timp de opt zile şi au adus arderi de tot cu bucurie şi jertfe de mulţumire şi de laudă. (Cartea întâi a Macabéilor 4, 56)
A fost o foarte mare bucurie în popor şi a fost îndepărtată ruşinea neamurilor. (Cartea întâi a Macabéilor 4, 58)
Iúda, fraţii lui şi toată adunarea lui Israél au stabilit ca zilele dedicării altarului să fie sărbătorite cu bucurie şi veselie la timpul lor fixat, an de an, timp de opt zile, din ziua a douăzeci şi cincea a lunii Casléu. (Cartea întâi a Macabéilor 4, 59)
I-a luat pe cei care erau din Galiléea şi din Arbáta împreună cu femeile şi copiii lor şi cu toate câte aveau şi i-a adus în Iudéea cu bucurie mare. (Cartea întâi a Macabéilor 5, 23)
A urcat la muntele Sión cu bucurie şi veselie şi a adus arderi de tot pentru că nu căzuse dintre ei nimeni până când s-au întors în pace. (Cartea întâi a Macabéilor 5, 54)
Ionatán s-a întors la Ierusalím cu pace şi bucurie. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 66)
A stabilit ca în fiecare an să intre în ziua aceea cu bucurie. A întărit muntele templului care era lângă fortăreaţă şi au locuit acolo el şi cei care erau cu el. (Cartea întâi a Macabéilor 13, 52)
A făcut pace în toată ţara şi Israél s-a bucurat cu bucurie mare. (Cartea întâi a Macabéilor 14, 11)
Asemenea celui care pregăteşte un banchet, căutând să le facă plăcere altora, pentru a-i mulţumi pe mulţi, cu bucurie ne asumăm truda. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 27)
Când a ajuns la Ierusalím şi a fost primit cu bucurie de marele preot al cetăţii, i-a spus acestuia ce i se dezvăluise şi pentru ce venise. Apoi l-a întrebat dacă aşa stau lucrurile cu adevărat. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 9)
[Iudeii] îl binecuvântau pe Domnul, cel care îşi preamărise în chip minunat lăcaşul; templul, care cu puţin înainte era plin de spaimă şi de zbucium, acum, la arătarea Stăpânului Atotputernic, se umpluse de bucurie şi de veselie. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 30)
Dar el, pe când se sfârşea sub lovituri, a zis suspinând: „În cunoaşterea lui sfântă, Domnul ştie clar că, deşi puteam scăpa de moarte, îndur în trupul meu dureri cumplite din cauza loviturilor de bici; dar în sufletul meu le îndur cu bucurie datorită fricii mele faţă de el”. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 30)