Löydetty 1517 Tulokset: uns
Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână şi am ajuns la Damásc. (Faptele Apostolilor 22, 11)
Tribunul s-a apropiat şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?”. El a răspuns: „Da”. (Faptele Apostolilor 22, 27)
Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Paul a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul acestui popor, mă voi apăra cu încredere. (Faptele Apostolilor 24, 10)
Dar, pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Félix a fost cuprins de frică şi i-a răspuns: „Acum du-te! Te voi mai chema când voi avea timp”. (Faptele Apostolilor 24, 25)
Dar Féstus a răspuns că Paul era păzit la Cezaréea şi că el avea de gând să meargă acolo nu peste mult timp. (Faptele Apostolilor 25, 4)
Când a ajuns Paul, iudeii veniţi din Ierusalím l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe acuze grave, pe care însă nu le puteau dovedi. (Faptele Apostolilor 25, 7)
Féstus, voind să le facă plăcere iudeilor, i-a răspuns lui Paul: „Vrei să urci la Ierusalím şi să fii judecat acolo, în prezenţa mea?”. (Faptele Apostolilor 25, 9)
Atunci Féstus, după ce s-a sfătuit cu consiliul, a răspuns: „Ai făcut apel la Cézar, la Cézar vei merge!”. (Faptele Apostolilor 25, 12)
Acestora le-am răspuns că nu este obiceiul la románi să predea un om acuzat mai înainte de a fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi înainte de a i se fi dat posibilitatea să se apere de învinuire. (Faptele Apostolilor 25, 16)
Iar eu am zis: «Cine eşti tu, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care tu îl persecuţi. (Faptele Apostolilor 26, 15)
Dar Paul i-a răspuns: „N-am înnebunit, preabunule Féstus, ci adresez cuvinte de adevăr şi înţelepciune. (Faptele Apostolilor 26, 25)
Atunci Paul [i-a răspuns]: „Mă rog Domnului ca, mai degrabă sau mai târziu, nu numai tu, ci şi toţi aceştia care mă ascultă astăzi să devină aşa cum sunt eu, în afară de lanţurile acestea”. (Faptele Apostolilor 26, 29)