1 Atunci Elizéu a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: «Mâine, pe vremea aceasta, [se va vinde] o sea de făină pe un síclu şi două măsuri de grâu pe un síclu la poarta Samaríei»”.
2 Slujitorul de braţul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face nişte ferestre în ceruri şi se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar [Elizéu] a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”.
3 La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „Pentru ce stăm noi aici să murim?
4 Dacă am zice: «Să intrăm în cetate!», este foamete în cetate şi vom muri acolo; dacă vom sta aici, [de asemenea] vom muri. Acum, să mergem şi să năvălim în tabăra araméilor: dacă ne vor lăsa să trăim, vom trăi; dacă ne vor omorî, vom muri”.
5 S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Arám. Au ajuns la marginea taberei lui Arám şi, iată, nu era nimeni acolo!
6 Domnul a făcut să se audă în tabăra lui Arám vuiet de care, tropot de cai şi zgomotul unei armate puternice şi şi-au zis unul către altul: „Regele lui Israél i-a tocmit împotriva noastră pe regii hetéi şi pe regii egipténi ca să vină împotriva noastră”.
7 S-au ridicat şi au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii şi măgarii în tabără aşa cum erau. Şi au fugit ca să-şi salveze viaţa.
8 Au venit aceşti leproşi la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut şi au luat de acolo argint, aur şi haine, apoi au plecat şi le-au ascuns. După aceea au mers într-un [alt] cort, au luat de acolo [alte lucruri] şi au plecat şi le-au ascuns.
9 Şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei [de mâine], vom fi pedepsiţi. Să mergem şi să dăm de ştire casei regelui!”.
10 Au mers, i-au chemat pe străjerii cetăţii şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra lui Arám şi iată că nu este nimeni acolo, nu [se aude] glas de om, ci numai caii şi măgarii legaţi şi corturile aşa cum sunt”.
11 Străjerii au strigat şi au făcut să ajungă vestea în interiorul casei regelui.
12 Regele s-a ridicat noaptea şi le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac araméii: au ieşit din tabără ca să se ascundă în câmpie, spunând: «Vor ieşi din cetate şi îi vom prinde vii, apoi vom intra în cetate»”.
13 Unul dintre slujitorii regelui a răspuns: ,,Să se ia cinci dintre caii care au rămas în cetate – iată, ei sunt ca toată mulţimea lui Israél care a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulţimea lui Israél care a pierit – să-i trimitem şi să vedem!”.
14 Au luat două care cu cai, iar regele a trimis în spatele taberei lui Arám, zicând: „Mergeţi şi vedeţi!”.
15 Au mers după ei până la Iordán. Iată, tot drumul era plin de haine şi de obiecte pe care le aruncaseră araméii în graba lor. Mesagerii s-au întors şi i-au adus la cunoştinţă regelui.
16 Poporul a ieşit şi a prădat tabăra lui Arám. Şi [s-a vândut] o sea de făină pe un síclu şi două sea de orz pe un síclu, după cuvântul Domnului.
17 Regele îl pusese pe slujitorul de a cărui mână se sprijinea la poartă; iar poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu când regele coborâse la el.
18 Şi a fost după cum spusese omul lui Dumnezeu regelui: „Mâine pe vremea aceasta, [se va vinde] două sea de orz pe un síclu şi o sea de făină pe un síclu la poarta Samaríei”.
19 Iar slujitorul îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face nişte ferestre în ceruri şi se va întâmpla lucrul acesta!”, iar [Elizéu] spusese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar de acolo nu vei mânca!”.
20 Şi i s-a întâmplat aşa: poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit.
Versículos relacionados com Cartea a doua a Regilor, 7:
2 Regi 7 se ocupă de eliberarea Samariei de foamea impusă de sirieni printr -o intervenție divină. Capitolul începe cu profeția profetului Elisei că va exista o mare aprovizionare cu hrană în oraș. Acest lucru se întâmplă prin teama pe care Dumnezeu le impune sirienilor, care își abandonează proviziile și fug. Patru leproși, excluși din oraș, găsesc comoara lăsată de sirieni și împărtășesc veștile cu samaritenii, care se bucură în cele din urmă de abundență. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în 2 Regi 7.
Psalmul 33:18: „Dar ochii Domnului sunt asupra celor care se tem de El, peste cei care așteaptă mila Lui”. Profetul Elisei are încredere în intervenția lui Dumnezeu pentru a salva oamenii din Samaria de foame, iar această încredere este consolidată de certitudinea că Dumnezeu este conștient de cei care se tem de El și așteaptă mila lui.
Proverbe 21:1: "Inima regelui este ca fluxuri de apă în mâna Domnului; El îl sprijină oriunde vrea." Intervenția divină în situația Samariei este o demonstrație a puterii și suveranității lui Dumnezeu, care este capabilă să influențeze chiar și conducătorii națiunilor străine pentru a -și îndeplini scopurile.
Isaia 33:6: „Și va exista stabilitate în vremurile voastre, abundența mântuirii, înțelepciunea și cunoașterea; iar frica Domnului va fi comoara voastră”. Abundența care vine în Samaria după evadarea sirienilor este un semn al bunătății și grijii lui Dumnezeu față de poporul Său, care se pot bucura de stabilitate și mântuire.
Ieremia 51:10: „Domnul a scos la lumină dreptatea noastră; vino și declară în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru”. Descoperirea comorii lăsată de sirieni de leproși este o mărturie a lucrării lui Dumnezeu pentru a -și elibera poporul de foame și opresiune.
Ioan 6:35: „Isus le -a spus: Eu sunt pâinea vieții; cel care vine la mine nu va fi foame și cel care crede în mine nu va seta niciodată”. Intervenția divină în Samaria este o prefigurare a iubirii lui Dumnezeu și a grijii pentru poporul Său în orice moment, culminând cu persoana lui Isus, pâinea vieții care satisface toate nevoile spirituale și fizice.
Chapitres: