1 (Mt 9,1-8; Lc 5,17-26) Când a intrat din nou în Cafárnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă.
2 Mulţi s-au adunat, aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar el le vestea cuvântul.
3 Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru [bărbaţi].
4 Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era el şi, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul.
5 Văzând Isus credinţa lor, i-a spus celui paralizat: „Fiule, îţi sunt iertate păcatele”.
6 Stăteau acolo unii dintre cărturari care se întrebau în inimile lor:
7 „De ce vorbeşte acesta astfel? Spune blasfemie! Cine poate să ierte păcatele, decât singur Dumnezeu?”.
8 Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: „De ce vă întrebaţi [astfel] în inimile voastre?
9 Ce este mai uşor: a spune celui paralizat «Păcatele îţi sunt iertate» sau a spune «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»?
10 Însă, ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat –
11 îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!”.
12 El s-a ridicat şi, îndată, luându-şi targa, a ieşit în faţa tuturor, aşa încât toţi erau uimiţi şi-l glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodată nu am văzut aşa ceva”.
13 (Mt 9,9-13; Lc 5,27-32) A ieşit din nou de-a lungul mării şi toată mulţimea venea după el, iar el îi învăţa.
14 Trecând, l-a văzut pe Lévi, fiul lui Alféu, stând la postul de vamă şi i-a zis: „Urmează-mă!”. Ridicându-se, acesta l-a urmat.
15 În timp ce era la masă în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Isus şi discipolii lui, pentru că mulţi îl urmau.
16 Cărturarii fariseilor, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi vameşii, le spuneau discipolilor lui: „Mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii?”.
17 Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.
18 (Mt 9,14-17; Lc 5,33-39) Discipolii lui Ioan şi fariseii posteau. Au venit şi i-au spus: „De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?”.
19 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească.
20 Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei şi atunci, în ziua aceea, vor posti.
21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche şi ruptura devine mai mare.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile şi se vor pierde şi vinul, şi burdufurile. Însă vinul nou se pune în burdufuri noi”.
23 (Mt 12,1-8; Lc 6,1-5) Într-o [zi de] sâmbătă, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice.
24 Atunci fariseii i-au spus: „Uite-i! De ce fac ce nu este permis în [zi de] sâmbătă?”.
25 Iar el le-a spus: „Nu aţi citit niciodată ce a făcut Davíd când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el,
26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte care nu era permis [nimănui] să le mănânce decât preoţii, şi le-a dat şi celor care erau cu el?”.
27 Şi le-a spus: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă;
28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei”.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Marcu, 2:
Sfântul Marcu 2 prezintă mai multe narațiuni care subliniază autoritatea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu. În primul episod, Isus vindecă o afirmație paralitică că păcatele sale au fost iertate, ceea ce provoacă indignarea între cărturarii prezenți. Atunci Isus îl cheamă pe Levi să -l urmeze și să meargă la casa lui cu alți publici și păcătoși. Încă o dată, fariseii pun la îndoială conduita lui Isus. El răspunde spunând că a venit să cheme păcătoșii la pocăință și nu pe cei drepți. În cele din urmă, Isus este pus la îndoială de farisei despre post și răspunde cu o metaforă despre imposibilitatea de a pune un nou plasture în rochie veche.
Romani 3:23: „Căci toți au păcătuit și defavorizați sunt de gloria lui Dumnezeu”. Acest verset subliniază condiția universală a păcatului. Isus a oferit vindecare fizică paraliticului, dar înainte de asta, el a spus că păcatele sale au fost iertate. Acest lucru indică faptul că vindecarea fizică este doar o manifestare a vindecării spirituale de care are nevoie toată lumea.
Isaia 42:6: „Eu, Domnul, te -am chemat în dreptate și te voi lua de mână și te voi ține și te voi da prin legământul poporului și la lumina neamurilor”. Isus îl cheamă pe Levi să -l urmeze și să meargă cu păcătoșii și publicanii. Aceasta reprezintă includerea tuturor tipurilor de oameni în mesajul lor de mântuire.
Luca 5:31: „Și Isus, răspunzând, le -a spus: Nu au nevoie de asistență medicală, ci de bolnavi”. Acest pasaj consolidează răspunsul lui Isus la farisei despre motivul pentru care mănâncă cu publicani și păcătoși. El a venit să cheme păcătoșii la pocăință, nu pe cei drepți.
Coloseni 2:23: „Care au de fapt o anumită aspect de înțelepciune, devotament voluntar, smerenie și în disciplina corpului, dar nu sunt altceva decât pentru satisfacția cărnii”. Acest pasaj amintește de metafora lui Isus peste noul petic din vechea rochie. El arată că postul, ca practică religioasă, poate fi ineficient atunci când este practicat superficial, fără o adevărată legătură cu Dumnezeu.
Matei 12:8: „Pentru fiul omului până când Sabatul este Domnul”. Acest verset consolidează autoritatea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu. El folosește această autoritate pentru a ierta păcatele, a vindeca paralitica și a pune la îndoială practica religioasă de suprafață a fariseilor.
Chapitres: