1. S-a ridicat Iúda, cel numit Macabéul, fiul său, în locul lui.

2. L-au ajutat toţi fraţii săi şi toţi cei care se alipiseră de tatăl lui şi au purtat războiul lui Israél cu bucurie.

3. A extins gloria poporului său şi a îmbrăcat platoşa asemenea unui uriaş. A luat armele de luptă şi a dus război ocrotindu-şi tabăra cu sabia.

4. A fost asemenea unui leu în faptele sale şi asemenea unui pui de leu care rage după pradă.

5. I-a urmărit pe cei nelegiuiţi căutându-i şi celor care îi hărţuiau poporul, le-a dat foc.

6. Cei nelegiuiţi au dat înapoi de frica lui şi cei care săvârşeau fărădelegea s-au înspăimântat. Eliberarea a avut succes prin mâna lui.

7. I-a amărât pe mulţi regi, dar i-a făcut bucurie lui Iacób cu faptele lui şi până în veac va fi amintirea lui spre binecuvântare.

8. A străbătut cetăţile lui Iúda şi i-a nimicit pe cei fărădelege din ele. A întors mânia de la Israél.

9. A devenit faimos până la marginea pământului şi i-a adunat pe cei împrăştiaţi.

10. Apolóniu a adunat neamuri şi o armată mare din Samaría ca să lupte împotriva lui Israél.

11. Iúda a aflat şi i-a ieşit în întâmpinare. L-a lovit şi l-a ucis. Au căzut mulţi răniţi, iar cei care au rămas au fugit.

12. A luat prada lor. Iúda a luat sabia lui Apolóniu şi a luptat cu ea în toate zilele.

13. Serón, conducătorul armatei siriene, a auzit că Iúda a strâns o mare mulţime şi o adunare de credincioşi împreună cu el ca să meargă la luptă.

14. Şi a zis: „Îmi voi face un nume şi voi fi cinstit în regat. Voi lupta cu Iúda şi cu toţi cei care sunt cu el şi care au dispreţuit cuvântul regelui!”.

15. A pornit şi a ridicat cu sine o tabără puternică de nelegiuiţi ca să-l ajute să facă răzbunare împotriva fiilor lui Israél.

16. S-a apropiat de urcuşul Bet-Horón, iar Iúda i-a ieşit în întâmpinare cu puţini [oameni].

17. Când au văzut tabăra venind înaintea lor, i-au spus lui Iúda: „Cum vom putea noi, care suntem puţini, să ne luptăm cu o mulţime atât de puternică, de vreme ce astăzi suntem sleiţi şi flămânzi?”.

18. Iúda a zis: „Este uşor ca să cadă mulţi în mâinile celor puţini şi nu este diferenţă înaintea cerului ca să mântuiască prin mulţi sau prin puţini.

19. Căci nu în mulţimea armatei este victoria în luptă, ci din ceruri [vine] puterea.

20. Ei vin la noi plini de aroganţă şi nelegiuire ca să ne nimicească pe noi, pe femeile noastre şi pe copiii noştri şi să ne prădeze.

21. Noi vom lupta pentru sufletele noastre şi pentru obiceiurile noastre.

22. El îi va zdrobi înaintea noastră. Voi nu vă temeţi de ei!”.

23. Când a terminat de vorbit, s-a năpustit asupra lor pe neaşteptate. Serón a fost nimicit, el şi tabăra lui care era înaintea lui.

24. L-a urmărit până la coborâşul Bet-Horón. Au căzut dintre ei până la opt sute de bărbaţi, iar cei rămaşi au fugit în ţinutul filisténilor.

25. Au început să se teamă de Iúda şi de fraţii lui, iar teroarea a căzut peste neamurile de jur împrejurul lor.

26. A ajuns până la rege renumele lui şi despre faptele de vitejie ale lui Iúda vorbeau neamurile.

27. Când a auzit regele Antióh aceste lucruri, s-a aprins de mânie şi a trimis şi a adunat armata din întregul său regat, o tabără foarte puternică.

28. Şi-a deschis vistieria şi a dat armatelor solda pe un an şi le-a poruncit să fie pregătiţi pentru orice necesitate.

29. A văzut că se împuţina argintul din vistierii şi că impozitele ţării erau mici din cauza neînţelegerii şi a nenorocirii pe care le provocase în ţară, anulând obiceiurile care erau din zilele de la început.

30. S-a temut că nu va mai avea nimic – cum s-a întâmplat o dată sau de două ori – pentru cheltuieli şi pentru darurile pe care le dădea mai înainte cu mână largă, întrecându-i pe regii care erau mai înainte.

31. Cuprins de o foarte mare nelinişte în suflet, a hotărât să meargă în Pérsia, să ia impozitele ţinuturilor şi să adune mult argint.

32. L-a lăsat pe Lýsias, bărbat cinstit şi din neam regesc, peste treburile regelui de la fluviul Eufrát şi până la hotarele Egiptului

33. şi să se îngrijească de Antióh, fiul său, până când se va întoarce.

34. I-a dat jumătate din armate şi elefanţi. I-a dat porunci referitoare la toate cele pe care le plănuise şi referitoare la locuitorii Iudeii şi ai Ierusalímului,

35. să trimită împotriva lor armată, să distrugă şi să nimicească puterea lui Israél şi restul Ierusalímului şi să şteargă amintirea lor din locul [acela];

36. să îi aşeze pe fiii străinilor în toate ţinuturile lor şi să le împartă pământul.

37. Regele a luat jumătate din armata care a mai rămas şi a plecat din Antiohía, din cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci şi şapte. A trecut râul Eufrát şi a străbătut ţinuturile de sus.

38. Lýsias i-a ales pe Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, pe Nicanór şi pe Górgias, bărbaţi puternici dintre prietenii regelui.

39. A trimis împreună cu ei patruzeci de mii de bărbaţi şi şapte mii de cai ca să meargă în ţara Iudéii şi să o distrugă, după cuvântul regelui.

40. Au plecat cu toată armata lor, au venit şi şi-au fixat tabăra lângă Emáus, în ţinutul din câmpie.

41. Negustorii din ţară au auzit de numele lor, au luat foarte mult argint, aur şi lanţuri şi au venit în tabără ca să-i ia pe fiii lui Israél ca sclavi. Şi li s-a adăugat o armată din Síria şi din ţinutul străinilor.

42. Iúda şi fraţii lui au văzut că se înmulţesc relele şi că armatele şi-au fixat tabăra în ţinuturile lor. Şi au aflat de cuvintele regelui prin care poruncea să nimicească şi să spulbere poporul.

43. Apoi şi-au zis unul către altul: „Să ridicăm poporul nostru din ruină şi să luptăm pentru poporul nostru şi pentru cele sfinte!”.

44. S-a adunat comunitatea ca să fie gata de luptă, să se roage şi să ceară milă şi îndurare.

45. Ierusalímul era nelocuit, ca un pustiu: nu era nimeni dintre cei născuţi în el care să intre şi să iasă. Sanctuarul era călcat în picioare şi fiii străinilor erau în fortăreaţă, locuinţa neamurilor. S-a ofilit bucuria lui Iacób şi au amuţit lautul şi harpa.

46. S-au adunat şi au venit la Masefá, în faţa Ierusalímului. Căci odinioară, la Masefá, a fost un loc de rugăciune pentru Israél.

47. Au postit în ziua aceea, s-au încins cu sac, [şi-au presărat] cenuşă pe capetele lor şi şi-au sfâşiat hainele.

48. Au desfăşurat Cartea Legii pentru acele lucruri pe care neamurile le caută la chipurile idolilor lor.

49. Au adus veşmintele preoţeşti, primele roade şi zeciuielile şi au adunat nazireii care-şi împliniseră zilele.

50. Au strigat cu glas [puternic] către cer: „Ce să facem cu acestea şi unde să le ducem?

51. Cele sfinte ale tale sunt călcate în picioare şi profanate, iar preoţii tăi sunt în plâns şi umilinţă.

52. Iată, neamurile s-au adunat împotriva noastră ca să ne nimicească! Tu ştii ce au plănuit împotriva noastră!

53. Cum vom putea să rezistăm în faţa lor dacă tu nu ne ajuţi?”.

54. Au sunat din trâmbiţe şi au strigat cu glas puternic.

55. După acestea, Iúda a stabilit conducători ai poporului peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece.

56. Apoi le-a zis celor care-şi construiau case, celor care se logodiseră, celor care plantaseră vii şi celor care se temeau să se întoarcă acasă, potrivit legii.

57. Şi-a ridicat tabăra şi şi-a fixat-o la sud de Emáus.

58. Apoi, Iúda le-a zis: „Pregătiţi-vă şi fiţi puternici! Fiţi gata în zori ca să luptăm împotriva acestor neamuri care s-au adunat împotriva noastră ca să ne nimicească pe noi şi cele sfinte ale noastre!

59. Este mai bine pentru noi să murim în luptă decât să vedem relele poporului nostru şi ale celor sfinte.

60. Şi aşa cum este voinţa în ceruri, aşa să fie!”.





“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina