1. În anul o sută cincizeci şi unu, Demétrios, [fiul] lui Seleúcus, a fugit din Róma şi a urcat cu puţini oameni într-o cetate de coastă şi a devenit rege acolo.

2. Când a intrat în casa regească a părinţilor săi, armatele i-au prins pe Antióh şi pe Lýsias pentru a-i aduce la el.

3. Când a aflat de situaţie, a zis: „Nu-mi arătaţi feţele lor!”.

4. Ei i-au ucis, iar Demétrios s-a aşezat pe tronul domniei sale.

5. Au venit la el oameni nelegiuiţi şi fără credinţă din Israél. Alchimós, care dorea să devină preot, era conducătorul lor.

6. Au acuzat poporul înaintea regelui, zicând: „Iúda şi fraţii lui i-au nimicit pe toţi prietenii tăi, iar pe noi ne-au alungat din ţara noastră.

7. Acum, trimite oameni în care te încrezi ca să meargă şi să vadă toată distrugerea pe care ne-au făcut-o nouă şi ţării regelui şi pedepseşte-i pe ei şi pe toţi cei care îi ajută!”.

8. Regele l-a chemat pe Bahídes, unul dintre prietenii regelui care guverna dincolo de Râu şi care era mare în regat şi credincios regelui.

9. I-a trimis pe el şi pe Alchimós, nelegiuitul pe care-l făcuse preot, şi i-a poruncit să facă răzbunare împotriva fiilor lui Israél.

10. A plecat şi a mers cu o armată numeroasă în ţinutul lui Iúda. A trimis mesageri la Iúda şi la fraţii lui cu false cuvinte de pace.

11. Însă ei nu au dat atenţie cuvintelor lor, pentru că au văzut că veniseră cu armată numeroasă.

12. Totuşi, un grup de scribi s-au adunat la Alchimós şi Bahídes pentru a cere ceea ce este drept.

13. Primii au fost hasidéii, dintre fiii lui Israél, care le-au cerut pace.

14. Ei au zis: „A venit un preot din descendenţa lui Áaron cu armate şi nu ne va face nedreptate”.

15. [Bahídes] le-a spus cuvinte de pace şi le-a jurat: „Nu vă voi face rău nici vouă, nici prietenilor voştri!”.

16. Ei i-au crezut, dar el a capturat dintre ei şaizeci de bărbaţi şi i-a ucis într-o singură zi, după cuvântul pe care l-a scris:

17. „Trupurile celor drepţi ai tăi şi sângele lor l-au vărsat în jurul Ierusalímului şi nu era nimeni care să-i îngroape”.

18. Atunci a căzut asupra întregului popor teamă şi groază şi spuneau: „Nu este adevăr în ei şi judecată! Căci şi-au încălcat ceea ce au stabilit şi jurământul pe care l-au făcut”.

19. Bahídes a plecat de la Ierusalím şi şi-a fixat tabăra la Baitzáit. A trimis şi i-a capturat pe mulţi dintre cei care trecuseră la el, i-a ucis pe unii din popor şi [i-a aruncat] în fântâna cea mare.

20. I-a încredinţat regiunea lui Alchimós şi i-a lăsat o armată ca să-l ajute, iar Bahídes a plecat la rege.

21. Alchimós s-a bătut pentru [funcţia de] mare preot.

22. S-au adunat la el toţi cei care tulburau poporul lor, au luat în stăpânire ţinutul lui Iúda şi au făcut un mare măcel în Israél.

23. Iúda a văzut toate relele pe care le-a făcut Alchimós şi cei care erau cu el împotriva fiilor lui Israél: erau mai multe decât ale neamurilor.

24. A ieşit în toate ţinuturile Iudeii, de jur împrejur, a făcut răzbunare împotriva bărbaţilor care dezertaseră şi i-a împiedicat să mai străbată regiunea.

25. Când Alchimós a văzut că Iúda şi cei care erau cu el s-au întărit şi a înţeles că nu poate să le stea împotrivă, s-a întors la rege şi i-a acuzat pe ei de nelegiuiri.

26. Regele l-a trimis pe Nicanór, una dintre căpeteniile sale de încredere şi care îl ura şi îl dispreţuia pe Israél, şi i-a poruncit să nimicească poporul.

27. Nicanór a venit la Ierusalím cu o armată numeroasă şi a trimis la Iúda şi la fraţii lui cuvinte false de pace, zicând:

28. „Să nu fie război între mine şi voi! Voi veni la voi cu puţini oameni ca să vă văd feţele în pace”.

29. A venit la Iúda şi s-au salutat paşnic. Însă luptătorii erau pregătiţi să-l răpească pe Iúda.

30. Iúda a înţeles că venea cu înşelăciune împotriva lui, i-a fost teamă şi nu a vrut să-i vadă faţa.

31. Nicanór şi-a dat seama că planul i-a fost descoperit şi a ieşit în întâmpinarea lui Iúda ca să lupte la Cafarsaláma.

32. Au căzut dintre cei care erau cu Nicanór cam cinci sute de bărbaţi, iar [ceilalţi] au fugit spre cetatea lui Davíd.

33. După aceste lucruri, Nicanór a urcat pe muntele Sión. Unii dintre preoţi şi dintre bătrânii poporului au ieşit din sanctuar ca să îl salute paşnic şi să îi arate arderile de tot care erau aduse pentru rege.

34. Dar el şi-a bătut joc de ei, i-a luat în râs, i-a batjocorit şi le-a vorbit cu aroganţă.

35. Apoi a jurat cu mânie: „Dacă nu îi predaţi pe Iúda şi tabăra lui în mâinile mele de data aceasta, când mă voi întoarce cu pace, voi da foc acestei case”. Şi a ieşit plin de mânie.

36. Preoţii au intrat, au stat în faţa altarului şi a templului, au plâns şi au spus:

37. „Tu, [Doamne], ai ales această casă pentru ca să fie invocat numele tău asupra ei şi să fie casă de rugăciune şi de cerere pentru poporul tău.

38. Fă răzbunare împotriva acestui om şi împotriva taberei lui, ca să cadă de sabie! Aminteşte-ţi de injuriile lor şi nu-i lăsa să dăinuiască!”.

39. Nicanór a ieşit din Ierusalím şi şi-a fixat tabăra la Bet-Horón. Dar i-a ieşit în întâmpinare o armată siriană.

40. Iúda şi-a fixat tabăra la Adasá cu trei mii de bărbaţi. Apoi, Iúda s-a rugat şi a zis:

41. „Cei care erau ai regelui, când au rostit blasfemii, a ieşit îngerul tău şi a lovit între ei o sută optzeci şi cinci de mii.

42. La fel, zdrobeşte tabăra aceasta în faţa noastră astăzi, ca să afle ceilalţi că [Nicanór] a vorbit rău împotriva sanctuarului tău şi judecă-l după răutatea lui!”.

43. Trupele s-au ciocnit în luptă în [ziua] a treisprezecea a [lunii] Adár. Tabăra lui Nicanór a fost zdrobită, iar el a căzut primul în luptă.

44. Când tabăra lui a văzut că Nicanór căzuse, aruncându-şi armele, au fugit.

45. I-au urmărit cale de o zi de la Adasá până la intrarea în Gazéra şi au sunat în urma lor din trâmbiţe ca semn.

46. Au ieşit din toate satele Iudeii de jur împrejur şi i-au înconjurat. [Duşmanii] s-au întors unii împotriva altora, au căzut de sabie toţi şi nu a mai rămas nimeni dintre ei.

47. Le-au luat hainele şi prada. I-au tăiat lui Nicanór capul şi mâna dreaptă pe care o întinsese cu aroganţă, le-au dus şi le-au atârnat la Ierusalím.

48. Poporul s-a bucurat foarte mult şi a petrecut toată ziua aceea cu veselie mare.

49. Au stabilit să sărbătorească ziua aceea, a treisprezecea a lui Adár, în fiecare an.

50. Ţinutul lui Iúda a avut linişte câteva zile.





“Esforce-se, mesmo se for um pouco, mas sempre…” São Padre Pio de Pietrelcina