Löydetty 231 Tulokset: Căderea Ierusalimului
Regele a purificat înălţimile care erau în faţa Ierusalímului, pe partea dreaptă a Muntelui Nimicirii şi pe care le zidise Solomón, regele, pentru Aşéra, idolul abominábil al sidoniénilor, pentru Chemóş, idolul abominábil al lui Moáb, şi pentru Milcóm, zeul abominábil al lui Amón. (Cartea a doua a Regilor 23, 13)
În acel timp, slujitorii lui Nabucodonosór, regele Babilónului, au urcat împotriva Ierusalímului şi cetatea a fost asediată. (Cartea a doua a Regilor 24, 10)
Pentru că mânia Domnului era împotriva Ierusalímului şi împotriva lui Iúda ca să-i îndepărteze de la faţa sa, Sedecía s-a revoltat împotriva regelui din Babilón. (Cartea a doua a Regilor 24, 20)
În al nouălea an al domniei lui [Sedecía], în luna a zecea, în [ziua] a zecea a lunii, Nabucodonosór, regele Babilónului, a venit cu toată armata lui împotriva Ierusalímului. Şi-a fixat tabăra lângă el şi a construit întărituri împotriva lui de jur împrejur. (Cartea a doua a Regilor 25, 1)
A ars templul Domnului, palatul regelui şi toate casele Ierusalímului. A dat foc tuturor caselor mari. (Cartea a doua a Regilor 25, 9)
Toată armata caldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalímului. (Cartea a doua a Regilor 25, 10)
Davíd și-a ridicat ochii şi l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi ţinând în mână sabia scoasă şi întinsă împotriva Ierusalímului. Atunci, Davíd şi bătrânii, acoperiţi cu saci, au căzut cu faţa [la pământ]. (Cartea întâi a Cronicilor 21, 16)
În anul al cincilea al regelui Roboám, Şişác, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalímului, căci deveniseră infideli faţă de Domnul. (Cartea a doua a Cronicilor 12, 2)
Când Domnul a văzut că s-au umilit, cuvântul Domnului a fost către Şemáia: „S-au umilit; nu-i voi nimici, ci le voi da peste puţin [timp] eliberarea şi mânia mea nu se va revărsa împotriva Ierusalímului prin mâna lui Şişác, (Cartea a doua a Cronicilor 12, 7)
Şişác, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalímului. A luat vistieriile din templul Domnului şi vistieriile din palatul regelui: a luat tot. A luat scuturile din aur pe care le făcuse Solomón. (Cartea a doua a Cronicilor 12, 9)
Iosafát a stat [în picioare] în mijlocul adunării lui Iúda şi a Ierusalímului, în casa Domnului, înaintea curţii celei noi. (Cartea a doua a Cronicilor 20, 5)
Iosafát s-a plecat cu faţa la pământ, iar întregul Iúda şi locuitorii Ierusalímului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 20, 18)