Cartea a doua a Cronicilor, 7

16. Am ales şi am consacrat locul acesta pentru ca să fie numele meu în el pentru totdeauna. Ochii mei şi inima mea vor fi acolo în toate zilele.

Versi relativi a Cartea a doua a Cronicilor, 7:

2 Chronicles 7 spune încheierea construcției templului lui Solomon și a dedicației sale față de Dumnezeu. Capitolul descrie gloria lui Dumnezeu care a umplut templul și răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lui Solomon. Sărbătorile organizate în onoarea Domnului după dăruire sunt de asemenea înregistrate. Urmează cinci versete legate de subiectele abordate în 2 Cronici 7:

Psalmul 27:4: „Un lucru pe care l -am întrebat pe Domnul, este ceea ce caut: că pot trăi în casa Domnului în fiecare zi a vieții mele, pentru a contempla bunătatea Domnului și a căuta orientarea Lui în templul Său”. Acest verset evidențiază importanța templului ca loc de închinare și căutare a orientării divine.

2 Cronici 6:40: „Acum, Dumnezeul meu, ca ochii tăi să fie deschiși și ascultătorii tăi atenți la rugăciunea pe care ți -o fac în acest loc”. Acest verset se referă la rugăciunea lui Solomon cerându -i lui Dumnezeu să audă rugăciunile făcute în templu. Este o amintire a importanței rugăciunii într -un loc consacrat lui Dumnezeu.

1 Regi 8:11: „Preoții nu au putut continua să slujească din cauza norului, pentru că gloria Domnului a umplut casa Domnului”. Acest verset descrie gloria lui Dumnezeu care a umplut templul după încheierea sa, arătând importanța prezenței lui Dumnezeu în acel loc.

Psalmul 122:1: „M -am bucurat când au spus:„ Hai să mergem la casa Domnului. ” Acest verset evidențiază bucuria de a merge la templu și de a se închina Domnului în comunitate.

2 Cronici 7:3: „Când toți copiii lui Israel au văzut focul coborând și gloria Domnului deasupra templului, au îngenuncheat cu fața pe pământ pe podea, s -au închinat și au mulțumit Domnului, spunând , „El este bun! Iubirea ta durează pentru totdeauna”. Acest verset înregistrează răspunsul poporului la manifestarea gloriei lui Dumnezeu în templu, arătând importanța închinării și recunoștinței față de Dumnezeu.