1. Şi acestea sunt proverbele lui Solomón pe care le-au transcris oamenii lui Ezechía, regele lui Iúda.

2. Gloria lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, iar gloria regilor este să cerceteze lucrul.

3. Înălţimea cerurilor, adâncul pământului şi inima regilor, nu este cine să le cerceteze.

4. Scoate zgura din argint şi va ieşi un obiect pentru topitor!

5. Scoate-l pe cel vinovat din faţa regelui şi i se va întări tronul în dreptate!

6. Nu te da mare în faţa regelui şi nu sta în locurile celor mari!

7. Căci este mai bine să-ţi zică: „Urcă aici!” decât să fii coborât înaintea celui nobil pe care-l văd ochii tăi.

8. Nu te grăbi să ieşi la ceartă, ca nu cumva [să nu ştii] ce să faci la sfârşitul ei, când te-ar putea umili aproapele tău!

9. Apără-ţi cauza cu prietenul tău şi nu dezvălui secretul altuia!

10. Ca nu cumva cel care ascultă să te insulte şi defăimarea ta să nu mai poată fi reparată.

11. Ca merele de aur încrustate în argint este cuvântul spus la timpul potrivit.

12. Ca un inel de aur, ca o podoabă de aur fin este mustrarea unui înţelept în urechea ascultătoare.

13. Ca răcoarea zăpezii în ziua secerişului este împuternicitul fidel pentru cei care l-au trimis: el împrospătează sufletul stăpânului său.

14. Ca vaporii şi vântul fără ploaie este omul care se laudă cu un dar fals.

15. Prin răbdare se înduplecă un principe şi limba dulce zdrobeşte oasele.

16. Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cât e necesar pentru tine, ca nu cumva să te saturi [prea tare] şi să vomiţi!

17. Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască!

18. Ca un ciocan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită este omul care răspunde ca martor fals împotriva aproapelui său.

19. Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă este încrederea într-unul care înşală în ziua strâmtorării.

20. Ca unul care îşi scoate haina într-o zi rece sau ca oţetul peste leşie este a cânta cântece unuia cu inima rea.

21. Dacă este înfometat cel care te urăşte, dă-i să mănânce pâine şi dacă este însetat, dă-i să bea apă!

22. Căci tu vei aduna cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi va răsplăti.

23. Vântul de nord generează ploaie şi limba denigratoare, o faţă indignată.

24. E mai bine să locuieşti la colţul unui acoperiş decât să ai casă comună cu o soţie [care provoacă] discordii.

25. Ca apa rece pentru sufletul obosit este vestea bună dintr-o ţară îndepărtată.

26. Ca un izvor tulbure şi ca o fântână stricată este cel drept care se înclină în faţa celui vinovat.

27. A mânca multă miere nu este bine; a cerceta lucrurile grele este onoare.

28. Ca o cetate spartă care nu are ziduri este omul care nu are controlul duhului său.





“Quanto maiores forem os dons, maior deve ser sua humildade, lembrando de que tudo lhe foi dado como empréstimo.” São Padre Pio de Pietrelcina