1. Domnul i-a spus lui Abrám: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta!

2. Voi face din tine un neam mare, te voi binecuvânta şi voi face mare numele tău; şi vei fi o binecuvântare.

3. Îi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te vor blestema îi voi blestema. Şi prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului”.

4. Abrám a plecat, după cum i-a spus Domnul. Şi Lot a plecat cu el. Abrám avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Harán.

5. Abrám a luat-o cu sine pe Sarái, soţia lui, pe Lot, fiul fratelui său, toată averea pe care o adunaseră şi toate persoanele pe care le dobândiseră în Harán. Au ieşit ca să meargă spre ţara Canaán şi au ajuns în ţara Canaán.

6. Abrám a străbătut ţara până la locul numit Síhem, până la terebintul lui Móre. Pe atunci erau în ţară canaaneénii.

7. Domnul i s-a arătat lui Abrám şi i-a spus: „Voi da ţara aceasta descendenței tale”. Şi [Abrám] a zidit acolo un altar Domnului, care i se arătase.

8. A plecat de acolo în munţi, la răsărit de Bétel; şi-a fixat cortul, având Bétel la apus şi Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului şi a invocat numele Domnului.

9. Abrám şi-a urmat drumul mergând spre Négheb.

10. Apoi a fost o foamete în ţară. Abrám a coborât în Egipt ca să locuiască acolo ca străin, căci foametea era grea în ţară.

11. Când era aproape să intre în Egipt, i-a zis soţiei sale, Sarái: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la chip.

12. Când te vor vedea egipténii, vor zice: «Aceasta este soţia lui!». Pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa să trăiești.

13. Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine datorită ție şi sufletul meu să trăiască pe seama ta!”.

14. Când a ajuns Abrám în Egipt, egipténii au văzut că soţia lui era foarte frumoasă.

15. Şi au văzut-o căpeteniile lui Faraón şi au lăudat-o înaintea lui Faraón. Femeia a fost adusă în casa lui Faraón.

16. Pe Abrám l-a primit bine datorită ei; el a dobândit oi, vite, măgari, slujitori şi slujitoare, măgăriţe şi cămile.

17. Domnul l-a lovit pe Faraón şi casa lui cu plăgi mari din cauza soţiei lui Abrám, Sarái.

18. Faraón l-a chemat pe Abrám şi i-a zis: „De ce mi-ai făcut aceasta? De ce nu mi-ai făcut cunoscut că ea este soţia ta?

19. De ce ai zis: «Este sora mea» şi am luat-o astfel de soţie? Acum, iată soţia ta; ia-o şi pleacă!”.

20. Şi Faraón a poruncit oamenilor lui şi ei le-au dat drumul lui, soției lui și la tot ce avea.





“Se quisermos colher é necessário não só semear, mas espalhar as sementes num bom campo. Quando as sementes se tornarem plantas, devemos cuidá-las para que as novas plantas não sejam sufocadas pelas ervas daninhas.” São Padre Pio de Pietrelcina