1. După aceste lucruri i s-a spus lui Iosíf: „Tatăl tău este bolnav”. El i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, pe Manáse şi pe Efraím.

2. I-au făcut cunoscut lui Iacób şi i-au spus: „Iată că fiul tău Iosíf a venit la tine!”. Israél s-a întărit şi s-a aşezat pe pat.

3. Iacób i-a zis lui Iosíf: „Dumnezeul cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara Canaán, şi m-a binecuvântat.

4. El mi-a zis: «Te voi face rodnic, te voi înmulţi şi voi face din tine o adunare de popoare; voi da ţara aceasta descendenței tale după tine ca stăpânire veşnică».

5. Acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím şi Manáse, ca şi Rubén şi Simeón, vor fi ai mei.

6. Iar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi numiţi în partea lor de moştenire.

7. Când am venit din Padán, Rahéla a murit în ţara Canaán, pe drum; nu ajunsesem încă în ţinutul Efráta și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efráta, adică Betleém”.

8. Israél i-a văzut pe fiii lui Iosíf şi a zis: „Cine sunt aceştia?”.

9. Iosíf a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici”. El i-a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!”.

10. Ochii lui Israél erau îngreuiaţi de bătrâneţe, aşa că nu mai putea să vadă. [Iosíf] i-a apropiat de el; el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

11. Israél i-a zis lui Iosíf: „Nu mă gândeam că-ţi voi mai vedea faţa şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-i văd şi pe urmaşii tăi”.

12. Iosíf i-a luat de pe genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ.

13. Apoi Iosíf i-a luat pe amândoi, pe Efraím cu mâna dreaptă, la stânga lui Israél, şi pe Manáse cu mâna stângă, la dreapta lui Israél, şi i-a apropiat de el.

14. Israél şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraím, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manáse; fiind prudent, şi-a [încrucișat] mâinile, deşi Manáse era cel dintâi născut.

15. L-a binecuvântat pe Iosíf şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Abrahám şi Isáac, Dumnezeul care m-a păstorit de când sunt până în ziua aceasta,

16. îngerul care m-a răscumpărat de orice rău, să binecuvânteze copiii! Să fie chemat în ei numele meu şi numele părinţilor mei Abrahám şi Isáac şi să crească din ei mult pe pământ!”.

17. Iosíf a văzut că tatăl său şi-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraím şi [aceasta] a fost rău în ochii lui; el a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraím pe capul lui Manáse.

18. Şi Iosíf a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acesta este întâiul-născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui!”.

19. Tatăl său a refuzat și i-a zis: „Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui mai mic va fi mai mare decât el; descendența lui va fi plinătate a neamurilor”.

20. El i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „Cu numele tău Israélul va binecuvânta, zicând: «Dumnezeu să te pună să fii aşa, ca pe Efraím şi pe Manáse!»” Şi l-a pus astfel pe Efraím înaintea lui Manáse.

21. Israél i-a zis lui Iosíf: „Iată, eu mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri.

22. Mai mult decât fraţilor tăi, eu îţi dau [cetatea] Síhem, pe care am luat-o din mâna amoréilor cu sabia mea şi cu arcul meu”.





“Para consolar uma alma na sua dor, mostre todo o bem que ela ainda pode fazer”. São Padre Pio de Pietrelcina