1. În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cána Galileii şi mama lui Isus era acolo.

2. A fost chemat şi Isus cu discipolii lui la nuntă.

3. Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”.

4. Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”.

5. Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune!”.

6. Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri.

7. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus.

8. Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!”. Ei i‑au dus.

9. Când a gustat stolnicul apa devenită vin – şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau – stolnicul l-a chemat pe mire

10. şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!”.

11. Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

12. După aceea, au coborât la Cafárnaum el, mama lui, fraţii săi şi discipolii şi au rămas acolo câteva zile.

13. (Mt 21,12-13; Mc 11,15-17; Lc 19,45-46) Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalím.

14. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând [acolo].

15. Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele,

16. iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!”.

17. Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: «Zelul pentru casa ta mă mistuie».

18. Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: „Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?”.

19. Isus le-a răspuns: „Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!”.

20. Aşadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?”.

21. Însă el vorbea despre templul trupului său.

22. Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus.

23. Pe când era în Ierusalím, la Sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui.

24. Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoştea pe toţi.

25. Şi nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoştea ce era în om.





“O mais belo Credo é o que se pronuncia no escuro, no sacrifício, com esforço”. São Padre Pio de Pietrelcina