Cartea lui Iob, 7

16. Refuz: nu vreau să mai trăiesc niciodată! Lasă-mă, căci zilele mele sunt deşertăciune!

Versi relativi a Cartea lui Iob, 7:

Iov 7 este un capitol în care Iov continuă să regreteze situația sa, exprimându -și disperarea asupra durerii fizice și emoționale cu care se confruntă. El pune la îndoială motivul existenței sale și îi cere lui Dumnezeu să -l lase în pace. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:

Psalmul 6:6: "M -am săturat să gem atât de mult; în fiecare seară îmi înoat patul în lacrimi; îmi întorc patul." Acest verset vorbește despre oboseala emoțională și fizică pe care o simte Iov, cu lacrimile sale inundându -și patul în fiecare seară.

Psalmul 13:2: „Cât timp, Doamne? Mă uiți pentru totdeauna? Ca și Iov, psalmistul se simte uitat de Dumnezeu și se întreabă cât timp va trebui să îndure durerea.

Psalmul 22:1-2: "Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești departe de a mă ajuta și de cuvintele bolnavilor mei? Nu am pace." Acest psalm începe cu un strigăt de disperare și abandon, care reflectă durerea și singurătatea pe care o experimentează Iov.

Psalmul 38:6: „Sunt curbat, sunt foarte zguduit, îmi pare rău pentru toată ziua”. Acest verset descrie starea fizică a lui Iov, care este curbată și dedusă din durere.

Psalmul 88:14: "De ce Domnul îmi respinge sufletul? De ce îți ascunzi fața de mine?" Psalmistul se simte abandonat de Dumnezeu și se întreabă de ce Dumnezeu își ascunde chipul. Acest sentiment este împărtășit de Iov, care simte că Dumnezeu l -a respins și l -a abandonat.